Amintiri

Umbra propriilor tristeți
Mă urmărește câteodată
Și-nșiră amintiri pe-ntunecați pereți
Dulci, amare, de-altădată.
Eu le privesc cu suflet gol,
Rătăcind în mine
Și totuși nu mă regăsesc
Ele demult îmi sunt străine.
Le urmăresc ca pe un film
Ce multe episoade are,
Ea mi-e străină și el străin,
Și nu regret, și nu mă doare.
Calmă sunt-țigara mă ajută,
Îi învălui în nourași de fum
Dar nu dispar,tot își vorbesc și se sărută
Iar eu zâmbesc, departe, pe-un alt drum.
Le atrig:'Eroilor!Cât v-ați iubit!
Cât v-ați jurat iubire!
Totuși voi v-ați despărțit!'
Și-mi ies aici din fire.
Dar...mă cuprinde sila
Amintire deja m-au obosit.
Sting țigara,aprind lumina
Și sufletu-mi devine iarași liniștit.

S. A-M