Hotel Palas sau Palace (?)

Pentru cei ce cunosc acest Hotel de "4 stele" sau pe proprietarii acestuia, ţin să vă zic din start să nu vă prea bucuraţi de această postare, deoarece nu am intenţia să vă fac publicitate.


Iar pentru cei ce caută să se odihnească undeva prin Venus, ii avertizez să fie atenţi cu alegearea cazării căci riscă să fie uşor duşi de nas, precum şi pentru cei ce-şi caută un loc de muncă pe vară.
Deci, în vara anului cred ca 2010, am avut parte de o experienţă mai puţin plăcută pentru mine dar instructivă. Hotărâsem să câştig primii bani din viaţa mea si respectiv să mă angajez pe litoral ca chelner sau ospătar. Deci aşa a fost să fie să dau peste acest Hotel Palas (nu mai contează cum) şi să fiu angajată imediat de către proprietar, deoarece aveau nevoie de personal.
Hotelul Palas sau Palace (se vede că proprietarii nu s-au putut hotărî în privinţa denumirii) din staţiunea Venus, este cică un hotel de 4 stele, stele pe care nici nu le atinge sau cel puţin nu le atingea în 2010, mă rog au trecut 2 ani de atunci, poate au mai crescut şi proprietarii şi hotelul. Turişti erau foarte puţini. Afacerea le mergea cam prost.

 Un boşorog de bucătar cam necioplit şi grosolan, o tipă onctuoasă şi perfidă ce caută să intre în graţia şefilor, ca să fie titulată ca şef de sală şi să-l cucerească pe infantilul ajutor de bucătar, mai mic decât ea cu vreo zece ani, doi şefi (el şi ea) lăcomiţi şi egocentrici, o băbuţă cu unghii mari care umbla strigând pe acolo că e hotelul ficei sale şi face ce vrea ea, precum şi restul personalului, fiecare cu neajunsurile sale şi  impresii aparte despre propria persoană- o atmosferă perfectă de muncă.
Ce intra în misiunea ospătarilor? Să-şi îndeplinească obligaţiunile de ospătar precizate în contract (un contract ce părea să nu aibă nimic comun cu aceşti sărmani ospătari), să-şi facă orele de muncă precum şi altele în plus, să aspire, să spele terasa şi podelele, uneori şi vasele, pentru că spălătoarele de vase erau se vede că cele mai deştepte din rândul personalului, nu se lăsau mult călcate în picioare şi abandonau repede locul de muncă. 
Restaurantul hotelului nu era cine ştie ce...nici măcar nu facea aluzie la acele 4 stele pe care le vezi pe clădirea hotelului şi nu doar. Avea un aspect prea simplu, nişte feţe de masă urâte şi demodate chiar aş zice, un bar sărăcăcios că se întâmpla destul de des la cererile clienţilor să răspundem doar : Ne scuzaţi...dar nu avem.. Cu meniul era aceeaşi poveste. Apăreau zvonuri şi despre produse expirate (cică crenvuşti), dar nefiind martoră la aşa ceva şi nici necăutând să fiu, vă rog să nu luaţi această informaţie drept verosimilă, dar nici falsă! 
Ah vinul...în schimb vinul nu lipsea niciodată, acesta cred că e unicul plus. Era vin alb şi roşu, sec şi demisec, muscat, dulce şi demidulce (niciodată nu am ştiut până atunci că un singur vin poate avea atatea calităţi). Ei şi ce dacă era cel mai eftin vin Babanu, oricum                                 

 cât m-am aflat acolo nici un client nu şi-a dat seama ce defapt bea, ba dimpotriva ne ruga să-l servim cu un pic de vin pentru degustaţie: E sec? -Da domnu'! -E foarte bun.. Şi făcea o mutră de enofil . Un altul: -E muscat? -Da şefu! -Mmm..aduceţi şi la masa mea doua păhare.
Cel mai amuzant era faptul că acest hotel de 4 stele pe timp de ploaie suferea foarte mult : vă daţi seama..., ploua in restaurantul hotelului! Şi eram nevoiţi să punem un lighean de plastic ca să nu curgă apa pe podea!
Un pic de tentaţie mai facea pe acolo maimuţoiul brazilian (cum îl numeau unii) cu divele sale dansatoarele. Erau dansuri pe terasă practic în fiecare seară, dansatoarele în costume extravagante se mişcau în ritmul muzicii, obosite şi fără chef. Totuşi turiştii staţiunii atraşi de chefuri, se opreau să se veselească şi să  danseze cu ele. 

În ceea ce priveşte găzdaşii, printre ei se numărau românce de vârsta a doua ce şi-au luat un pic de caniculă de la soţii italieni, mă rog alea erau pretenţioase la tot (cu excepţia vinului, le-a plăcut şi lor), oameni naivi şi uşor de păcălit care la început zic "Românii nu au să înveţe niciodată să gatească!", ca mai apoi după fiecare masă să zică că "totul a fost foarte gustos, excelent!", precum şi oameni care nu ştiu ce înseamnă servicii hoteliere şi hotel de 4 stele. Toţi aceştia înainte de a se caza erau păcăliţi cu  astfel de imagini plăsmuite (vezi imaginea de mai sus) : piscină care era imposibil de întreţinut şi de curăţat bine din cauza lipsei instrumentelor potrivite şi a unui bun sistem de filtrare. Barul pe care-l vedeţi în imagine, era defapt orice numai nu bar: o dezordine totală. Dacă clientul  ce se odihnea la piscină comanda anumite băuturi, barmanul trebuia să alerge după ele la barul restaurantului ca să le ia. 
Hotelul cică mai are o unitate nimită Mezotermale: Balneo & SPA. Acea clădire servea mai mult drept cazare pentru o parte din personalul care nu avea loc la vilă. Mai avea şi o piscină unde înotau broaşte. Acolo lucra la recepţie o maseuză care nu făcea sărmana decât să şteargă apa în două cu săpun de pe jos din sălile de masaj, unde se făcea mereu inundaţie din cauza canalelor înfundate. Uneori lipsea apa caldă, iar în zilele fericite curgea o apă de culoare brună de îţi venea sa nu te mai speli.. Şi pentru toate astea plăteau turiştii 120 euro camera pe zi.

Nu ştiu cum e acum, totuşi au trecut 2 ani. Dar încerc să sugerez tuturor oamenilor ca să fie atenţi la algerea cazării, să-şi amintească cum işi câştigă banul, în buzunarele cui îl aruncă şi ce primesc în schimb. Sunt sigură că toate hotelurile au anumite minusuri, unele mai multe, altele mai puţine. Chiar şi ăsta : 

Hotelul Burj Al Arab, din Arabia Saudita,2500 euro pe zi .