Nu am rămas uluită, ba dimpotrivă mă şi aşteptam la aşa ceva. De ce? Am fost şi eu amatoare fast-food şi nu neg că mi se trezesc poftele vinovate pe când aroma ce emana o tonetă fast-food îmi droghează nările. Nu cu mult timp în urmă am poftit să comand o Shaorma Prima (firma). O tipă mută cu chipiu roşu, mestecand gumă plictisită primea comenzile pofticioşilor şi repectiv îi servea. Mi-a venit şi mie rândul să-mi fac comanda: O Shaorma vă rog... Nu-mi răspunde nimic şi cu mainele brozante, unghiile vopsite cu ojă roşie roasă pe jumătate, ai cărei resturi o fi rămas prin alte stomacuri, se apucă să-mi pregătească Shaorma. O urmăream cum apucă ca pe o haină lipia subţire care urma să o mănânc, cum deschide o cutie cu maioneza, o unge, îşi murdăreşte degetul îl linge şi trece la tăiat carnea prea coaptă şi condimentată. Între timp cineva o mai deranja la telefon, o suna întruna şi biata fată în timp ce îmi pregătea Shaorma, mai întrerupea şi apelurile (Oare când se spală pe mâini spală şi telefonul?).
Vă daţi seama că nu am cumparat acea Shaorma, care la sigur a fost vândută următorului client, firma nesuferind nici o pierdere. Şi dacă să ne gândim un pic...pe ce dăm 10 lei? De 10 lei iţi iai o lipie, o varza, 1 kg de cartofi, câţiva castraveţi muraţi, mai pui un pic şi mai iai nişte piept de pui pe care îl o găteşti la cuptor...şi gata! E foarte simplu. Mănânci Shaorma făcută de tine. Mai ales că ţi se oferă atâtea reţete bune pe net.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu